gelozia-in-cuplu-feature

Gelozia în cuplu, care sunt implicațiile negative?

gelozia-in-cuplu

Fiecaruia dintre noi ni s-a intamplat sa fim la un moment dat gelosi pe partener. Ne imagimam tot felul de scenarii si ne trec tot felul de ganduri prin minte. Este posibil sa avem senzatia ca gandim mai mult si mai bine si ca tot ceea ce ne trece prin minte poate fi chiar adevarat, ca de…vorba aia noi simt cel mai bine si mai stim ca sigur asa este, chiar incercam sa ne convingem singuri aducandu-ne tot felul de argumente care sa ne sustina gandurile.

Ce facem atunci cand depasim granitele?

Cum facem fata situatiei?

Cum trecem peste momentele de zbucium prin care trecem?

Facem mai mult bine decat rau relatiei?

Acum ca tot veni vorba despre asta o sa incep sa va povestesc cate ceva din experienta mea. Aveam cam 22 de ani, eram in floarea varstei. Eram intr-o relatie cu un tip de la o varsta foarte frageda. Nici nu stiam pe ce lume sunt cand am inceput relatia cu el.

Nu stiam ce este gelozia decat atunci cand eram in preajma lui, atunci cand vedeam vreo tipa ca are ceva de dicutat cu el sau mi se parea mie ca il priveste intr-un alt fel decat este in mod normal. Ne desparteam si aveam incredere deplina in el. Nici o clipa nu mi-as fi imaginat ca el este altfel decat imi spunea sau ca face altceva decat ceea ce imi povestea. Parca aveam ochelari de cal.

Uneori mi se intampla sa vad anumite lucruri sau sa aud ceva ciudat, dar niciodata nu bagam in seama pana la capat. Era ca intr-un joc de puzzle, puneam…tot puneam piese, dar parca uneori lipsea cate ceva, primeam informatii pe care nu stiam unde sa le pun. Asta s-a intamplat cum va spuneam pana la 22 de ani cand parca dintr-o data mi-a venit mintea la cap. Nu stiu ce s-a intamplat dar parca atunci am inceput sa vad cu adevarat. Traiam in lumea mea, orbita parca de iubire si nu vedeam ca omul de langa mine nu este ceea ce pare…stiti cum e? cei care s-au uitat la emisiunea “din dragoste” poate isi aduc aminte de una dintre ele in care mama si-a prins nora cu sotul in pat, iar raspunsul pe care l-a dat tata socru a fost: “ nu este ceea ce pare”. Cat tupeu!.

In fine, am incercat sa fac o scurta introducere si sa imi scot la iveala si calitatile mele spirituale. De fiecare data sau pentru cei asemeni mie care se trezesc la realitate raspunsurile parca sunt pregatite din cer, adica “ nu este ceea ce pare”, “tu esti nebuna?”, sau “ai luat-o razna” , etc, pana tu o lasi balta…bine asta pana intr-o zi cand chiar o lasi balta de tot. Sa trecem la oile noastre ca iar bat campii…

Cum va spuneam la 22 de ani, eu in floarea varstei am aflat ca partenerul meu ma inseala, si cu cine, cu una de 18 ani, fotomodel. Bine, el n-a recunoscut dar pana la urma am aflat tot si chiar de la el. Ce sa va spun, eu naiva de mine nu stiam ca poate sa se intample asa ceva, nu imi imaginam ca barbatul cu care eram poate sa imi faca mie asta…ca de ma credeam si eu o mica zana…zic asta si ma pufneste rasul…zana va dati seama, doar atat ca imi lipsea bageta magica.

Lasand gluma la o parte ce pot spune este ca eu stiam ca exista fidelitate, doar fidelitate pentru mine cuvantul infidelitate nu exista. Pentru mine partenerul era D-zeu si sincer imi este si jena sa spun asta, dar chiar o fac pentru ca vreau ca niciunul dintre voi sa nu mai treceti prin asta, femeie sau barbat.

Deci, am aflat tot, increderea s-a dus si am inceput cu geloziile. Bine relatia cu el a mai durat foarte putin, nu stiam cum sa fac sa ma despart de el, era primul barbat din viata mea.

Las amanuntele deoparte pentru ca daca v-am spus toate astea este pentru ca vreau sa stiti de unde incepe gelozia. Este un sentiment atat de distructiv si are cauze atat de diverse incat imi este aproape imposibil sa dezbat acest subiect intr-un singur articol.

Ca si traire afectiva, persoana care o traieste este cuprinsa de teama de a pierde ceva cum ar fi dragostea sau puterea. Este sentimentul ca partenerul de langa noi, persoana iubita prefera pe altcineva. Ceea ce se ascunde in spatele acestui sentiment sunt durere, manie sau chiar rusine.

Gelozia poate imaginara, in acest caz fiind vorba de o tulburare de personalitate, iar in alte situatii reala, bazata pe o serie de evenimente care s-au petrecut in viata noastra.

Daca ar fi sa ma intrebati: este normal sa fiu gelos sau geloasa?

Va raspund ca da, doar ca este bine sa existe o limita. Este normal sa fii gelos atunci cand iubesti pentru ca fara iubire nu exista gelozie. Doar ca aici se pune problema pana unde mergem si cat gandim. De aceea este bine sa ne oprim cand nu ne bazam pe fapte reale.

Se spune ca ceea ce nu stim se intampla doar in mintea. Ceea ce stim face parte din “camera noastra cu fantome”

Ce stiu si vreau sa ma credeti este ca nu ne nastem gelosi, ci pur si simplu invatam invatam sa fim gelosi.

Eu cred si stiu asta din proprie experienta ca gelozia este in stransa legatura cu incredera si mai strans legata de teama. De fapt la baza oricarei ezitari in luarea deciziilor sta teama, frica si neincrederea in sine. Increderea zdruncinata duce la aparitia geloziei care daca nu este controlata iti poate distruge viata.

Modul in care este trait acest sentiment este diferit in functie de sex. Astfel in timp ce barbatii devin furiosi, violenti si au tendinta de a se razbuna, femeile devin depresive, delasatoare si plang incontinuu.

De asemenea in timp ce barbatii sunt gelosi pe un fapt real, femeile sunt geloase numai la gandul ca partenerul le-ar putea insela sau inlocui cu altcineva. In astfel de cazuri reactiile pot fi diverse, ca: ura fata de potentialul rival sau rivala, tendinta de a ghici ce gandeste celalalt, durere, resentimente, depresie, dorinta de a te inroarce la partener.

Gelozia este considerata ca fiind cauza unui sentiment de inferioritate. Mai mult este in stransa legatura cu o stima de sine scazuta. O astfel de persoana va incerca prin toate mijloacele sa incerce sa il acapareze pe partener, datorita acelui sentiment de posesie accentuat pe care il are. Doar asa el devine sigur pe el si implicit pe partener si relatia cu acesta.

Cu cine ai fost?

Unde ai fost?

Ai fost vazut intr-un anume loc?

Cu cine vorbesti la telefon?

Cine ti-a trimis mesaj?

Unde trebuie sa mergi?

De ce ai intarziat?

Toate acestea sunt intrebari de verificare, iar daca se continua asa partenerul va avea tendinta naturala de a fugi. O relatie de iubire presupune autonomie si independenta, de aceea pericolul apare atunci cand devenim dependenti intr-o doza mai mare decat este normal de partener. A-l ingradi pe celalalt intru totul inseamna ati ingradi si tie libertatea cee ce face ca relatia sa devina sufocanta si in final sa se termine.

Si atunci stai si te intrebi, cum se face ca tot acolo ajung?

Cu ce gresesc si cum sa fac sa schimb asta?

Pai lucrurile par simple la prima vedere si chiar pot fi asa, depinde doar de fiecare dintre noi cum privim lucrurile si cum facem sa evitam oamenii care ne pot provoca suferinta. In astfel de cazuri avem 2 optiuni: sa ramanem in relatie si atunci sa devenim cicalitori, asupritori si mai rau paranoici sau sa plecam din relatie si sa incercam sa o luam de la capat cu altcineva.

Cum facem asta?

Concluzia este ca nu avem cum sa eliminam in totalitate gelozia. Ce este important este sa nu depasim granitele si sa o pastram in limite normale, sa o controlam. Cum putem face asta? Sporindu-ne increderea in noi si acceptand faptul ca putem in fiecare clipa il pierdem pe cel de langa noi…ca doar pana la urma fiecare are dreptul de a decide cu cine sa traiasca. Evitarea dependentei fata de partener si controlul reactiilor in momentul aparitiei geloziei sunt importante pentru succesul unei relatii…si nu numai pentru viata fiecaruia dintre noi.

Cu drag

Nicoleta leahu

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Doresc să intre în discuție?
Simțiți-vă liber pentru a contribui!

Lasă un răspuns